12. abhyāsa-vairāgya-abhyāṃ tan-nirodhaḥ
abhyāsa = exercițiu, practică, repetare, performanță regulată, obicei
vairāgyabhyām = prin renunțare, renunțare, neatașare
tan = asta
nirodha = oprire, control
Prin practică și non-atașament, vrittis sunt aduse sub control.
Pentru a depăși vrittis, sunt necesare două lucruri: practica continuă (abhyāsa) și detașare, non-atașare sau renunțare (vairāgya) – vezi și în comentariu la sūtra 5. Vârtejul valurilor de gândire care se rotește continuu în conștiința noastră este atras spre lucrurile lumești prin forța obișnuinței și a impresiilor din trecut. Pentru a regla și controla fluxul de vrittis, avem nevoie de contraforța vairāgya.
Drumul nostru prin viață este determinat de dependențe complexe și multiple atașamente față de māyā (iluzia lumească). De îndată ce ne-am detașat de la un atașament față de o persoană sau un lucru, ne legăm imediat de alta. Cât de des ne imaginăm raiul pe pământ în visele, așteptările și sentimentele noastre, doar pentru a ajunge mereu în ţinuturile joase ale dezamăgirii? Atașamentul față de lucrurile lumești duce în cele din urmă la frică, separare, tristețe, dezamăgire, durere, gelozie și lăcomie.
În natura fiecărei ființe vii se află dorința de a fi conectat la ceva sau cineva. Toată lumea caută un cuib cald, un umăr pe care să se sprijine, o persoană cu care poate simți căldură și încredere. Din păcate, apropierea umană nu este permanentă. Am văzut multe probleme umane pe continente, în primul rând modul în care trăiesc oamenii în prosperitate și au multe mângâieri și totuși sunt nefericiți și nemulțumiți. Mulți dintre aceștia suferă de dezamăgirile cauzate de lipsa de înțelegere și relaţie. Aceeași persoană care a mărturisit dragoste veșnică pentru tine ieri poate să nu-ți deschidă ușa astăzi când ceri ajutor. Unde s-au pierdut jurămintele de dragoste? O astfel de experiență este fără îndoială dureroasă și totuși este propria noastră eroare și ataşamentul de care suferim. Aveam așteptări inexacte și ne agățăm de ele.
Există două greșeli pe care ar trebui să încercăm să le evităm: în primul rând, a adăposti speranțe false și în al doilea rând, ținându-ne de erorile noastre. Cine se abține de la aceste două greșeli trăiește în fericire, căci nu vor fi dezamăgiți. De îndată ce ne dăm seama că am căzut într-o așteptare falsă, putem scăpa de ea prin meditație și gândire corectă.
În Yoga Sūtra există numeroase instrucțiuni care ne pot scoate din acest impas.
Dacă suferim deja din cauza propriei noastre erori, nu ar trebui să ne simțim vinovați. Autoacuzațiile acționează ca o otravă târâtoare care ne amorțește în interior și în cele din urmă ne distruge. Numai în expansiunea și eliberarea conștiinței recunoaștem și experimentăm adevăratul nostru Sine ca esență a Sinelui Suprem.
Ca parte a conștiinței divine, și tu ești divin, așa cum este un gram de aur, aur adevărat ca un kilogram din el. Diferența este doar în formă și cantitate. Calitatea, esența, pe de altă parte, este aceeași. Eliminarea separării conștiinței individuale din conștiința divină este cea mai frumoasă experiența pe care o poate avea o ființă umană! Atâta timp cât aceasta este doar cunoștință teoretică, rămâne doar abhyāsa (practica și efortul). Vairāgya, totuși, nu înseamnă că acum ar trebui să ne despărțim de semeni și să nu-i mai iubim. Dimpotrivă, vom iubi mai mult decât am făcut până acum. Numai când l-am experimentat pe Dumnezeu vom ști ce este dragostea adevărată. Dragostea vrea doar să-l facă pe celălalt fericit și să nu provoace niciodată durere.
Primul exercițiu în care ar trebui să ne perfecționăm este VIVEKA – discernământul corect și hotărârea. Viveka este cea mai bună și mai pură parte a minții și poate fi tradusă și prin rațiune sau conștiință. Viveka ne permite să discernem corectul de greșit. Datorită acestor cunoștințe, știm ce decizie să luăm sau ce acţiune avem de luat sau de evitat.
Dar pentru a depăși slăbiciunile emoționale și instabilitatea mentală, avem nevoie și de voință. Prin instabilitate nu mă refer la o tulburare psihică, ci la volubilul care este
foarte frecvent printre căutătorii spirituali. Ei urmează o învățătură și apoi alta, deci gândurile lor sunt supuse unei schimbări constante. Un adevărat aspirant rămâne fidel unei căi și maestrului pe care l-a ales pentru tot restul vieții. Cuvintele unui maestru spiritual ne călăuzesc de la întuneric la lumină, de la tristețe la fericire și de la ignoranță către cunoaștere. Dar acesta este cazul numai atunci când discipolul aspiră cu adevărat și este dispus să urmeze. Viveka ne conduce la doctrina cunoașterii Vedānta. Aceasta este singura învățătură care transcende mintea și conștiința prin proclamarea unei părți a lui Dumnezeu. Putem simți această unitate doar atunci când Viveka este antrenată. Omul
intelectual poate fi foarte avansat și impresionant, dar numai viveka duce la unitate.
O propoziție de bază a filozofiei Vedānta este:
BRAHMA SATYAM JAGAT MITHYĀ – Dumnezeu este adevărul, lumea este irealitate.
Brahma (sau Brahman) – cel fără formă