Tehnicianul IT a renunţat la munca sa, devenind călugăr

A fost creştin, pacifist şi comunist. În cele din urmă şi-a găsit calea în yoga. Swami  Gajanand este originar din Hamburg şi a trecut prin mai multe etape în viaţa sa. Noi am purtat o discuţie cu el în oraşul Liptovský Mikuláš. ( 25. okt 2011 la 12:57    DagmaRA Sarita Poliaková)

În LIPTOVSKÝ MIKULÁŠ. „Îmi produce o mare bucurie nu numai faptul că eu însumi practic yoga, cât şi faptul că împărtăşesc aceasta cu alţi oameni,“ ne-a destăinuit swami Gajanand, adăugând că ani de zile a practicat yoga şi a susţinut conferinţe despre yoga în India, la Vancouver în Canada, iar acum este în turneu prin Slovacia.
 
Swami Gajanand, cum se poate că un programator de IT din Germania  a devenit  călugăr?
- Până la vârsta de treisprezece ani am fost cel mai slab elev din clasă la educaţie fizică. La sfârşitul anului profesorii ziceau: „Ei bine, măcar se străduieşte.“ Fiind bun la învăţătură la celelalte materii, mă promovau de la un an la altul. Părinţii vroiau să mă ajute, aşa că m-au înscris într-un club sportiv. Şederea mea acolo însă constituia pentru mine un adevărat supliciu. De fiecare dată, când trebuia să merg la club, mă lovea plânsul. Părinţii până la urmă au renunţat.
Aproximativ până la vârsta de 35 de ani, am fost cam supraponderal. Mereu m-am considerat un intelectual. Dar şi un intelectual are corp, iar eu am început să îl resimt de parcă aş avea 70 de ani. Îmi trecuse prin cap, că ar trebui să fac ceva în legătură cu asta.
După aceea m-am îmbolnăvit. În fiecare noapte am simţit dureri mari, care mă trezeau din somn şi mă obligau să mă ridic din pat. Mă durea ceafa şi braţul stâng până la degetul mic. M-am plimbat de la un doctor la altul. Unii mi-au administrat tablete, care doar reprimau durerea, sau mi-au prescris masaj, ceea ce-mi înrăutăţea situaţia şi mai mult. Câteva luni am fost supus la tot felul de tratamente. Nimic nu mi-a fost de ajutor.
După patru luni medicii au descoperit diagnosticul și l-au consemnat în limba latină. Deoarece cunoştiam latina, am început să râd. Scriseseră: durere de braţ noaptea. Atunci s-a produs o schimbare radicală, care m-a ajutat (râsete). De-acum ştiam în latină, de ce boală sufăr.
Am ajuns la un medic care mi-a spus: „Am putea încerca diverse lucruri, dar cred, că dvs. ar trebui să faceţi ceva de unul singur.“ De data asta a fost o abordare nouă, din punctul meu de vedere. Ce ar trebui să fac? Deci ar trebui să încep cu exerciţii de forţă. Nu mi-a plăcut ideea, aveam totuşi sentimentul că există ceva adevăr în acest sfat al medicului. Prietenii mi-au recomandat exerciţii pentru forţă, aerobic, yoga. Asta m-a cam derutat. Nu cunoşteam nici una dintre aceste recomandări, aşa că am hotărât, pur şi simplu, să fac o încercare.
De vreme ce doctorii mi-au recomandat pe locul întâi exerciţiile de forţă, am început cu acestea. După fiecare antrenament m-am simţit cu adevărat prost. Aveam impresia că îmi torturez corpul, că mereu trec peste limitele lui. Antrenorul meu îmi spunea că e ceva normal, este principiul antrenamentului pentru forţă. După o lună de zile de antrenament am realizat că asta n-o să mă ajute.
Spre norocul meu, a doua tentativă a fost yoga. Antrenorul meu a fost un om din Olanda, care la momentul respectiv avea 79 de ani. În prezenţa lui m-am simţit pentru prima oară relaxat, pentru prima oară am reuşit să-mi simt corpul. În clipa aceea am ştiut, yoga e calea mea.
 
De ce aţi abandonat profesia dvs.?
-Ca programator nu am avut nici un fel de probleme. Câştigam destul de bine, dar aveam senzaţia unui vid interior. Odată la ora de yoga pe care o conduceam, am simţit o mare bucurie. Practicanții prin executarea exercițiilor erau fericiți și produceau o bucurie pe care mi-o transmiteau. Aşa că am căzut pe gânduri. Ce este mai valoros pentru mine? Banii sau zâmbetul? M-am decis pentru zâmbet, pentru yoga. Am simţit că yoga, calea spirituală a acesteia, conferă sens vieţii mele.
Deoarece am fost programator și am  o gândire critică, nu mi-a fost uşor să-mi găsesc satisfacţia. Când am constatat că drumul meu este yoga, nu l-am găsit imediat şi pe învăţătorul meu, Maestrul meu.
În decurs de doi ani am avut vreo opt învăţători. Nu era vorba doar despre ce învăţau, dar observam şi personalitatea lor. Printre ei a fost unul care a fost foarte bun la asana, deci în privinţa  poziţiilor yoga, lecţiile lui aveau mereu ceva nou şi dinamic. Dar în timpul prelegerii, în cuvintele lui rezona mult cinism şi sarcasm. Mi-am spus în sinea mea: el nu e fericit, nu vreau să-l urmez.
Aşa că am căutat un învăţător, care să emane yoga cu toată personalitatea sa. Un astfel de învăţător am găsit în persoana Maestrul indian swami Maheshwarananda, care a creat sistemul Yoga în viaţa cotidiană.
Ce-mi place la învăţătura lui cel mai mult?  Faptul că nu afirmă: acesta este adevărul şi trebuie să-i daţi crezare. Yoga nu înseamnă, că trebuie să crezi ceva, ci înseamnă că trebuie să-ţi iei viaţa în propriile tale mâini.
Yoga se referă la calea practică. Toţi cei care încep să practice, dobândesc propriile lor experienţe şi trăiri. Yoga mi-a atins viața şi la un alt nivel. 
În timpul vieții mele am fost mai întâi creștin practicant, după aceea pacifist care refuza să efectueze serviciu militar, după care sub influența războiului din Vietnam am fost comunist maoist. Treceam prin etape diferite și pentru mine a fost o binecuvântare că nici în tinerețe n-am fost mulțumit de o viață superficială. Mă gândeam mereu la ceea ce reprezintă pentru mine sensul existenței.
Am fost educat drept creștin, iar când am împlinit vârsta de 14 ani, m-am dus la prima împărtășanie. Atunci mi-am ales un citat din Biblie. Îl țin minte până acum, pentru că a trebuit să mă lupt mult pentru el: „Doamne, dă să țin minte mereu că într-o zi voi muri, pentru a putea deveni mai înțelept.“ Preotul atunci n-a vrut să mi-l aprobe. A spus că citatul nu este potrivit pentru vârsta mea. Însă eu eram insistent. Ori acesta, ori nimic.
Știu că pentru mine este o adevărată fericire că și în tinerețe mă preocupau problemele existențiale, deoarece din cauza aceasta am devenit un căutător. Căutam ceva care să dea sens vieții mele.
 
Dvs. nu doar practicați yoga, ci sunteți și instructor de yoga.
- Da, de la început m-am hotărât să practic yoga și în același timp să fiu și instructor de yoga. Și asta deoarece de la început erau pentru mine importante două lucruri. Primul, că în yoga nu există spiritul de concurență. Acest gând chiar m-a relaxat.
În timpul școlii mereu eram pus să ating anumite performanțe, limite, puncte, iar în yoga nimeni nu mă evalua. S-a întâmplat ceva extraordinar. Treizeci și cinci de ani nu făceam nimic cu corpul meu iar dintr-o dată, după atâția ani, am putut să fac ceva pentru el.
Principiul concurenței este unul dintre principiile de bază ale societății noastre. Este ca o otravă care distruge tot ce faceți. Începe să acționeze încă din școală, continuă la universitate, la serviciu.
Acum, în timpul crizei, vă gândiți – voi fi eu acela pe care-l vor da afară de la serviciu? Trebuie să fiți permanent bun, trebuie să fiți și mai bun, ulterior făcând totul în mod exagerat. Tocmai prin această abordare distrugem atâtea.
Al doilea lucru important a fost acela că primul meu instructor de yoga mă întreba mereu – cum te simți? Pentru mine era la început greu să răspund la această întrebare, pentru că nu eram obișnuit să conștientizez ce se întâmplă cu mine, să conștientizez tensiunea și relaxarea corpului meu.
Dintr-o dată am învățat să simt la un nivel mai fin ce se întâmplă cu mine. Am început să mă simt pe mine însumi ca o entitate complexă, nu doar la nivel fizic.
Acum, ca instructor de yoga, mă străduiesc să pun accentul pe conștientizarea sinelui și nu pe concurență.
 
Unii practicanți de yoga consideră yoga drept exerciții fizice. Latura psihică n-o iau în seamă. Cum să le echilibreze?
- În mod sigur n-ar trebui să facă ceva ce nu le place. Yoga are multe aspecte, au de unde alege. Din experiența mea: de fapt căutam ceva adânc, dar pot spune că problemele mele fizice m-au adus la yoga. Dar să mergi pe drumul spiritual nu este întotdeauna simplu. Viața noastră ar trebui să ne-o trăim conștientizând următorul fapt: Nimic nu ne aparține. Vă dau un exemplu.
Când vă cazați la un hotel, aveți totul la dispoziție. Acolo puteți folosi orice, dar realizați că la plecare va trebui să plătiți și să lăsați toate lucrurile în hotel. Ele aparțin hotelului.
Dacă ne-am trăi viața cu acest gând, am trăi altfel. Într-o zi toți vom plăti nota pentru această viață. Nimic nu ne aparține, nici măcar partenerul. În limba germană avem o vorbă: „Ultima cămașă nu are buzunare.“ Nu-ți poți lua pe lumea cealaltă niciun obiect.
 
Când să practici yoga? 
-Din motive practice exersăm seara. Dar acest lucru nu este ideal. În India majoritatea cursurilor de yoga se țin dimineața. Cel mai bine ar fi, dacă în fiecare dimineață a-ți exersa yoga acasă și o dată, de două ori pe săptămână a-ți merge la curs.
Yoga nu ar trebui să fie exersată doar o oră pe zi, pentru că ulterior viața vă va supune la o probă și descoperiți că nu a-ți învățat nimic. Când vă destindeți în relaxare sau meditație, vă liniștiți, și imediat după acea vă certați cu colegul, partenerul sau vecinul, aceasta nu este yoga.
Viața noastră de zi cu zi este chiar un test, despre ce am învățat din yoga. A rămâne calm în situațiile de zi cu zi, este rezultatul practicării yoga.
 
Ce diferență există între yoga și alte sporturi?
-Gimnastica, alergarea, înotul, exercițiile de forță sunt tehnici care lucrează doar nivelul fizic. Consumă o cantitate mare din energia noastă, după ele ne simțim obosiți. Cu toate că, uneori, este plăcut.
Asanele yoga, când le efectuăm corect, au efecte mai profunde asupra nivelului fizic, mental și spiritual. Toate pozițiile sunt delicate și le efectuăm în concordanță cu respirația.
În timpul exercițiilor yoga se eliberează  energiile blocate, iar după exerciții, spre diferență de alte sporturi, ne simțim mai revigorați fizic și mental și suntem pregătiți nu doar pentru lucru, dar și pentru meditație. Practicarea corectă yoga are un efect de echilibrare a respirației, minții și a corpul. În yoga nu facem competiții, și nu depășim capacitățile corpului nostru.
În sport este invers, importantă este competiția. Exersăm repede, brusc, pierdem energie, depășim limitele corpului. Acest lucru îl consider dăunător.
În yoga respectăm limitele corpului, toate exercițiile le efectuăm conștient. Dacă după exercițiile yoga facem și meditație, efectul exercițiilor devine mai profund.
 
Cum  ne ajută yoga  să depășim stresul?
-Stresul este un mecanism natural al organismului, care ar trebui să ne protejeze. Pentru conservarea vieții avem în genetică două moduri de a reacționa la stres. Fuga sau lupta. Pentru ambele avem nevoie de foarte multă energie. În organism se eliberează adrenalină, care ne dă energia necesară, când avem nevoie.
În prezent suntem stresați tot timpul. Stresul este legat de modul nostru de viață natural și competitiv, dar și de felul nostru în care reacționăm la situațiile întâlnite în fiecare zi. Cu ajutorul tehnicilor yoga, putem rezolva situațiile stresante din viață.
Pentru cei care sunt sub stres tot timpul recomand yoga nidra, așa numitul somn yoghin. Este o relaxare profundă, pe care ar trebui să o practice zilnic.